Acum ceva ani scriam despre Cântarul Național și despre cum, la nivel colectiv, greutatea individuală pare să aparțină mulțimii. Cum e social acceptat să ne dăm cu părerea despre corpul altcuiva, ba chiar mai mult a devenit un soi de inițiere a conversației. Un icebreaker național.

Terapizarea: de la vindecare la sclipici peste rahat

Iluzia unui cercetător care stă singur și scrie formule visător m-a păcălit și pe mine. Poate că asta era realitatea trecută, cel puțin așa apărea în filmele cu Einstein. Realitatea prezentă e mult mai administrativă, fragmentată și pragmatică. Cel puțin în UK.