Prima mea întâlnire

Ca orice persoană care își dorea un partener, am trecut înainte și prin întâlniri, unele frumoase, altele banale iar altele au rămas pentru blog. 💝

Prima dragoste 

Îmi amintesc clar de prima întâlnire. Aveam 13-14 ani și tocmai apăruse Yahoo Messenger, unde petreceam mult timp scriind oamenilor care aveau treabă. Pentru cei care nu știu, Yahoo Messenger era o platformă de comunicare, ca WhatsApp, doar că acolo, când cineva te ignora, puteai apăsa un buton numit BUZZ, ca și cum ai suna la ușă.

Puteai chiar să personalizezi temele; mie îmi plăcea cea de toamnă, așa că atunci când dădeam BUZZ, persoana auzea un șuierat sinistru. 🍂🍂🍂🍂🍂🍂🍂🍂🍂

Mai mult, puteai folosi BUZZ de câte ori voiai, lucru pe care eu îl făceam fără rețineri.

Id-ul meu de mess era: 

amy_sweet_19

Cum l-am cunoscut? În cel mai romantic mod posibil. Am fost la o colegă de generală, care ne-a arătat că are MIRC (altă platformă) și are acolo mai mulți băieți cu care vorbește dacă vrem și noi câte unul. A zis că e unul vorbăreț și prietenos, dacă îl vreau, dar e din alt oraș. Îmi amintesc că l-am luat pe băiatul acesta, pe hârtiuță, ca pe un CD și m-am dus acasă încântată.

El avea cam 17-18 ani și vorbea în fiecare zi cu mine ceea ce pentru mine era o onoare, mă simțeam deja matură. Uitându-mă în urmă, aveam cele mai plictisitoare conversații dar cred că îmi plăcea să văd că îmi scrie și mie cineva. Cu gândirea de-acum, realizez că părea cumva și tiparul meu vechi de băiat: indisponibil emoțional, cu un fel de atașament evitant, centrat pe el și cu o mentalitate de victimă. Subconștientul meu a zis: BAZINGA! 

Și cum băiatul ăsta era mai rece (sau cel puțin așa îl percepeam eu în comparație cu ce vedeam în telenovele), găsisem o metodă sănătoasă să-i atrag atenția. Dacă cineva te ignora, puteai să ieși și să intri pe mess de multe ori, iar tuturor prietenilor din listă le apărea asta, însoțit de un sunet ca de ușă care se închide și se deschide. Făceam asta constant, doar ca să fie el cel care îmi scrie primul. Trebuia să închid ușa de vreo 10 ori până să primesc același mesaj:

EL 11/03/2004 10:52: Ai probleme cu calculatorul????

Ba mai mult, aveam un jurnal bleu cu cheiță în care înregistram tot ce spunea el fără să schimb cuvintele. Cred că asta m-a ajutat în cariera de om de știință. Erau pagini întregi de:

EL 12/03/2004 14:52: Azi am tuns iarba
EL 12/03/2004 14:59: Am mâncat orez

BUZZ!!
EL 12/03/2004 16:00: Mi-e somn. Noapte bună.
EL 13/04/2004 16:00: :-*:-*

Nici până azi nu-mi dau seama ce credeam că va rămâne din conversațiile astea. La 13 ani, singurul meu standard era să am, la finalul zilei, la ce să dau scroll în pagina de mess. Cineva îmi spunea "neatza" și, uneori, MĂ SUNA. Uneori imi dadea si desene facute de el, asta mi se parea dragut. Sora mea spunea că sunt "penibilă," dar cred că nu înțelegea ce e dragostea. 

Și după așa conversații, acest prinț de pe strada Zorilor, s-a gândit să vină în București să mă vadă să avem prima întâlnire. Și venea în Parcul IOR, aproape de unde stăteam atunci. La vreo 15 min. Pentru mine !! Ascultam melodia asta de la el si dansam prin casa: 

Sora mea iarăși spunea că sunt penibilă. Închid ochii când mă gândesc de jenă. Dar inca stiu versurile! Cum e si creierul asta uman... 

Firește că nu era să mă duc nepregătită. Între timp, am început să citesc almanahul întâlnirilor din anii 2000: BRAVO GIRL, COOL GIRL și mai era una. Le cumpăram pe toate săptămânal până să am întâlnire. Era o secțiune despre întâlniri și cum trebuie să acționeze orice fată în ORICE situație. Am salvat cele mai importante sfaturi și le-am luat cu mine în suflet la întâlnire. 

Manualul Prințesei Bravo Girl

Și uite așa s-a făcut ziua întâlnirii. Cred că era o zi de weekend. Am chemat o prietenă de-atunci, pe sora mea pentru suport. Întâlnirea era la ora 12, cred? Ei bine, eu am început pregătirile la ora 9. În Bravo Girl spunea că unui bărbat nu-i place să ai coate uscate, așa că am început cu o mască de unt de cocos pe coate. Apoi, culoarea era foarte importantă ca să-i transmiți cum ești tu ca persoană.

Am stat o oră să aleg o culoare, am ales portocaliu, că așa a zis sora mea că e mai bine, "să nu fiu stridentă". Eu aș fi mers pe roșu. Apoi m-am spălat și pe cap de vreo trei ori, m-am gândit c-o să îmi radieze părul altfel.

În Bravo Girl, spunea să-mi fac și scrub, mi-am făcut scrub cu cafea și ulei de măsline. Apoi mască de banană, mască de albuș de ou. Cumva s-a făcut ora 1. Băiatul ăla aștepta. DAR în Cool Girl spunea că un băiat cu adevărat interesat te așteaptă oricât. Și oricum, văzusem asta și în comedii romantice. Așa că m-am gândit că dacă-i pasă, măcar două ore o să mă aștepte.

Știu că eram și foarte anxioasă și mi-era frică, nu eram convinsă de cum eram îmbrăcată, dar am zis gata, mă duc așa la ora 2. M-a așteptat destul, săracul, într-o zi de iarnă.

M-am urcat ca o prințesă în autobuzul 311 și m-am îndreptat spre prințul de pe mess. Când am ajuns acolo, el nu părea foarte entuziasmat. M-am gândit că nu mă place suficient, nu că întârzierea mea de două ore ar fi fost lipsă de respect. După un timp, a început el să facă conversație. În Bravo Girl scria că băieților nu le place să vorbești mult, că după aceea devii stresantă.

EL: Ce faci? Cum a fost drumul?
EU: Bine
EL: Te bucuri să mă vezi?
EU: Poate (tot din Cool Girl am învățat să fiu misterioasă)
EL: Vrei să ne plimbăm prin parc sau să mergem la roată?
EU: Cum vrei (l-am lăsat pe el să conducă, ca în Cool Girl)
EL: Ești tăcută așa
EU: Da

S-a lăsat tăcerea din nou, iar eu m-am gândit că poate nu e prea interesat, din moment ce nu inițiază conversația. Apoi a decis să mergem la roata de lebede sau ceva de genul. L-am urmat și mergeam picior în fața piciorului, că doar așa scria în almanah că e mai sexy. Nu cred că m-am dat vreodată într-o roată mai înceată si joasă, DAR în revistă scria: "Dacă te duci la parc de distracții, prefă-te că ți-e frică, ca să te protejeze." Plus că văzusem asta și în comedii romantice și părea logic.

EU: Mi-e frică! O să murim!

S-a uitat siderat la mine

EL: Dar se mișcă încet și e de copii.

Eu m-am prefăcut că mi se face rău. El a încercat, săracul, să fie protectiv, probabil și el văzuse comedii romantice, chiar dacă nu a citit Bravo Boy.

Apoi, deși totul părea să meargă bine, el a spus, dintr-un motiv misterios pentru mine atunci, că nu ar mai sta mult. M-am gândit: ce urât, era clar că nu e interesat. Făcusem tot ce trebuia și tot voia să plece. Dar, surprinzător, m-a întrebat dacă poate să mă pupe.

EL: Pot să te pup?

Atunci m-am uitat în ochii lui (verzi? căprui?) și avea pupilele mici. 

Ei bine, Bravo Girl spunea că dacă un băiat te place cu adevărat are pupilele dilatate.

Încă îmi amintesc dezamăgirea când am văzut eu adevăratele pupile și i-am zis:

EU: Cum vrei, dar trebuie să găsesc un copac.

În filme, orice fată se lasă pe un copac când se întâmplă. Problema era că nu era niciun copac mare, cum îmi doream eu, așa că m-am răzgândit. Pupilele lui și copacul erau deja prea mult. Așa că l-am refuzat. La final, ne-am luat rămas-bun; el părea trist, iar eu mă gândeam la pupilele lui. Nu vreau să-mi imaginez cum a perceput el toată situația, dar nici nu mi-a pus vreo întrebare după aceea. 

M-am întors acasă și el după mi-a propus să fim prieteni și mult timp după m-am întrebat DE CE. Până să mă îndrăgostesc din nou. Jurnalul meu a continuat o vreme:

EL 16/05/2006 10:52: Mi-am luat boxe noi. Ultima generație
EL 16/05/2006 11:00: Am dormit bine
EL 16/05/2006 21:00: Mi-e somn. Noapte bună.
EL 16/05/2006 16:00: :-)

Dar povestea noastra profunda s-a dus in timp. Intre timp, de dragul lui mi-am facut si id-ul de mess:

amina_best_friend

Apoi a mai venit în București, dar de data asta cu fratele lui; mi-am luat și eu sora, doar nu era să-i arăt că îmi pasă. Și nu doar sora, ci și o prietenă. Dacă el nu vrea întâlnire, i-am arătat eu ce înseamnă grup.

Povestea s-a stins în timp, în conversații tot mai plictisitoare, sau, probabil, creierul meu se maturiza. Dar am rămas cu cele mai importante principii din Bravo Girl, prin care poți economisi mulți bani la terapie:

• Întârzie! Și întârzie mult – ca să vadă că meriți așteptarea!
• Lasă cum se comportă și de unde a venit. Pupilele spun tot.
• Coatele? Să fie hidratate corespunzător, că nu se știe niciodată!
• În orice parc de distracții, prefă-te că ai nevoie să fii salvată! E mai romantic așa.
• Pentru conversații profunde, "da," "nu," și "poate" sunt absolut suficiente.

Urmărește-mă pentru mai multe sfaturi despre întâlniri!